1. Munţii Măcinului reprezintă vestigii ale Lanţului Hercinic - cea mai veche formaţiune muntoasă din România. În Măcin se găsesc roci vechi de sute de milioane de ani, mult mai vechi decât primii dinozauri de pe Pământ - arată specialiştii de la Parcul Naţional Munţii Măcinului.
2. Pe o suprafaţă de aproape 26.000 hectare se întind două situri Natura 2000: Munţii Măcinului (pentru plante, insecte, amfibieni, reptile şi mamifere) şi Măcin-Niculiţel (pentru păsări), care constituie habitatul unor specii rare, protejate de legislaţia internaţională. Sursa Parcul Naţional Munţii Măcinului
3. Flora Măcinului este comparabilă cu flora bogată a insulelor Creta şi Corsica, numărul plantelor superioare de aici reprezentând peste 19% din flora europeană.
4. Munţii Măcin şi împrejurimile lor sunt singurele zone din România unde încă mai există suprafeţe importante de vegetaţie naturală de stepă, care nu se găseşte nici în Balcani şi este foarte rară acum în Europa
5. În Parcul Naţional Munţii Măcinului trăieşte 50% din avifauna României (însemnând 181 de specii de păsări) şi 50% din flora României (1.900 specii de plante)
6. Pădurea de fag este unică în lume datorită speciei de fag dobrogean care creşte numai aici Sursa Parcul Naţional Munţii Măcinului
7. Doar aici vezi specia de bujor dobrogean, bujorul fiind propus de activiştii de patrimoniu (La Blouse Roumaine) pentru a fi declarat floare naţională a României
8. Aici există Sfinxul dobrogean, o stâncă al cărei relief seamănă izbitor cu Sfinxul din Bucegi
9. Aici sălăşluieşte balaurul dobrogean, cel mai mare şarpe din România (2,60 metri maximum)
10. Munţii Măcinului sunt situaţi pe calea de migraţie Via Pontica şi este singurul loc din ţară unde pot fi observate anual în migraţie peste 30.000 exemplare de păsări cu zbor planat, dintre care peste 10.000 păsări răpitoare şi restul berze albe. Numărul speciilor de păsări răpitoare ce pot fi observate în migraţie este mai mare decât oriunde în Europa, cu 29 specii de răpitoare.
Sursă : http://www.parcmacin.ro/trasee-turistice
Povestea
Trasee - Hărți - Poze
Capitolul I - Vârful Țuțuiatu
Armand Tănase aka Țup – Bun organizator, simt de orientare excepțional, bun fotograf – bun de cărat echipament 😊
Sursa hartă : http://www.parcmacin.ro/trasee-turistice
În prima zi am făcut clasicul Vârf Țuțuiatu (467 m) cu plecare din fața pensiunii Relax, din Comuna Greci, care se află la poalele acestui vârf. Pentru a ajunge la pensiune cel mai bine folosiți o aplicație de pe telefon, deoarece straduțele sunt destul de alambicate până acolo. Există și un traseu marcat prin sat dacă sunteți pe jos.
Traseul durează cam 2 ore. O oră pânâ pe vârf și o oră înapoi pe traseul de coborâre în sensul acelor de ceasornic.
Se urcă molcom pe o pantă destul de lină până la vârf. Excepție fac 2 porțiuni scurte din care una chiar înainte de vârf, ceva mai accentuate.
Există pe traseu o sursă de apă, un izvor cu 2 puncte de captare. unul mai jos care era oprit acum, și unul mai sus care era activ.
De aici, la indicațiile lui Armand am plecat cu mașina să dibuim cetatea Troesmis. Am ajuns pe un drumeag prăfuit până în apropierea ei după cum ne arăta Google Maps dar nu am dat de ea în acea zi. Dar am putut admira Brațul Dunării - Măcin sau cum i se mai spune Dunărea Veche. Acest braț desparte Județul Brăila de Județul Tulcea, granița fiind chiar mijlocul acestui braț de care puțină lume știe. Nu am reușit să dăm din prima de ea, dar am admirat Dunărea și am făcut cunoștință cu un val de țânțari ticăloși în apropierea apei. E un peisaj oarecum straniu, deși în apropierea apei, câmpurile par sterpe și pline de mărăcini. Malurile Dunării sunt stâncoase și pline de roci interesante.
Capitolul II - Culmea Pricopanului
- bandă albastră
Am pornit pe traseu după un mic dejun asigurat de gazda noastră. Traseul începe de la Mânăstirea Măcin, ce se află în apropierea cariei de piatră Măcin, care din păcate s-a extins foarte mult, deși se presupune că Munții Măcin fac parte dintr-o rezervație strict protejată. Traseul începe molcom din stânga mânăstirii și trece prin locul de campat, unde data trecută era o tabără de copii.
Traseul urcă usor pe culmea munților, ce îți dă impresia că urci pe spinarea unui balaur din poveste urias, ce doarme îngropat pe jumătate. La începutul traseului ne-am întâlnit cu unul din rangerii parcului, care ne-a spus câteva date despe traseu, despre ținutul și satele din jur unde trăiesc în armonie 17 nații de oameni și ne-a taxat pentru viziotarea parcului, 6 lei de persoană.
Primul obiectiv pe care îl întâlniți este ”Fântâna cu Leac”, în fapt o troiță amenajată cu un izvor captat. După curbă largă în stânga se urcă în lung pe culme de unde puteți vedea Dunărea, Măcinul, Satul Greci și ceva mai departe chiar Brăila și podul cel nou care se arată deja impunător.
Primul Vârf întâlnit este Vf. Caramălău cel cu cruce pe el. Armand aici nu va fi de acord, indicând că vârful ar fi o formațiune stâncoasă din apropiere. Adevărul este că nici unul din ele nu este însemnat, fiecare având opinia lui. Aici am făcut o mică pauză de cățărat pe vârf și poze.
Apoi se continuă prin stânga prin Șaua Șerparu, trecem puțin în afara traseului pe la Vârful Vraju pentru care trebuie să te întorci puțin înapoi. Aici întâlnim un grup ce era cazat la pensiunea noastră și am schimbat câteva cuvinte.
Găsiți insecta:
Traseul continuă spre o vale unde este amenajat un loc de odihnă cu băncuțe, pe care l-am gasit de data asta mai curat. Înainte de a coborâ spre această vale, se poate continua un pic traseul în față și puțin dreapta pentru a vedea Sfinxul Dobrogean, formațiune de piatră ce a apărut în urma unor exploatări de piatră de către italienii aduși în zonă să exploarteze piatra de către regele Carol I și Mâna lui Dumnezeu, o formațiune de piatră, ce are o formă interesantă, ce aduce cu o mână cu degetele spre cer.
De aici Armand și Cristi au coborât pe partea cealaltă iar eu pe traseu. Ne-am reunit la locul de popas. După locul de popas din vale urmează în stânga singura urcare mai susținută cu un grad de dificultate mai mare, pe care eu a trebuit să o fac de două pentru că mi-am uitat telefonul pe o bancă, spre amuzamentul grupului. Mulțumesc celui care l-a găsit și a așteptat să vin să îl iau. De aici, traseul merge molcom pe creastă pe la VF.Piatra Râioasă, Vf.Sulucul Mic și VF.Sulucul mare, de unde traseul începe să coboare spre fosta cladire a regiei tutunului, o căbănuță ascunsă, pe care de data asta am ocolit-o, deoarece era o mare adunare de corturi acolo și o mare gălăgie, fiind un eveniment acolo.
Am început coborârea întâlnind o zonă mai puțin uscată, apoi prin pădurea contra eroziunii plantată, și în cele din urmă printre tufele de măceșe. Am observat în dreapta cărării formațiunea de stânci denumită ”Tronul lui Ștefan cel Mare”:
Jos ne-a uimit de cât de mult au fost extinse lucrările de exploatare a pietrei și apoi am ajuns la mânăstire la mașină.
De aici, am plecat la Popasul Laura situat la intersecția drumului național cu drumul ce duce spre satul Greci. Deși era aglomerat, am luat o masă copioasă sărbătorind încă un traseu făcut împreună. Desigur, după masă, Armand a rămas nemulțumit că ziua trecută nu găsisem cetatea Troesmis și am pornit în căutarea ei din nou.
Capitolul III - Cetatea Troesmis
Traseul începe din șoseaua DN22D, la 3 km de la intersecția cu DJ222K, se merge pe drum de pământ 2 km până la cetatea daco-romană Troesmis.
Traseul indicat de google maps te duce undeva în dreapta cetății unde există o vale, care te duce spre un drum ce merge paralel cu Brațul Măcin al Dunării. De aici, există 2 posibilități ori mergi pe malul apei până la stația de captare a apei si apoi urci la cetate, care este exact deasupra, variantă aleasă de noi. A doua variantă este să îți iei un punct de reper un tub înalt de metal pe câmp și să mergi spre el, cetatea fiind în apropiere. Există o a treia variantă, să nu urmezi google maps și să întrebi un localnic. Există un drum bunicel, de pământ, pe care google maps nu îl are în memorie și care duce exact până la cetate. Am văzut asta, deoarece localnicii veniseră cu o mireasă pentru o sesiune de poze la cetate. Am indicat pe hartă ambele variante. Cetatea face parte dintr-un traseu turistic mai mare, pe care dacă îl urmezi poți ajunge la Casa Memorială Panait Cerna și Lacul Iacob Deal.
Cetatea este ce a rămas dintr-un oraș uriaș, ce ocupa o suprafață întinsă, între Balta Iglița, dealul Piatra Râioasă și comuna Turcoaia. A fost cazarma Legiunii Macedonica, este amintită de Ptolemeu, Itinerarium Antonini, două secole mai târziu, îl numește Trosmis, îl așază între Beroe Piatra Frecăței și Arrubium (Măcin) (la 18 mp de primul și la 9 mp de al doilea) și plasează aici garnizoana legiunii I Iovia. Nu mult mai târziu, când a fost scrisă Notitia Dignitatum (Orientis), aici era reședința comandantului legiunii a II-a Herculia (NDOr. 39, 23 și 29: Trosmis, 31: Iprosmis). Figurează și în Tabula Peutingeriana.
Printre numeroasele vestigii arheologice aflate în acest vast complex, sunt de menționat valuri de apărare, un canal, două apeducte, un mythraeum ș.a. Până azi, ruinele nu au fost cercetate sistematic și exhaustiv pe întreaga lor suprafață. Primele săpături au fost făcute de Engelhardt în 1864-1865. Ruinele au fost apoi văzute și studiate fără săpături de către Grigore Tocilescu (ocazie cu care Pamfil Polonic a ridicat planul celor două cetăți) și de Vasile Pârvan. În 1939 Emil Coliu a explorat curtina de nord a Cetății de Vest. Dar rezultatele și rapoartele acestor puține cercetări au rămas în cea mai mare parte nepublicate. O soartă mai bună au avut inscripțiile decoperite aici, publicate încă de timpuriu în lucrări prestigioase. 33 din monumentele de la Troesmis, duse de Engelhardt la Paris, se află și azi în Muzeul Saint Germain-en-Laye. În ISM vol. 5 sunt înregistrate 84 de inscripții provenind de la Tomis.
Sursă : WIKI
Sursă poză:https://sites.google.com/site/cetatidindobrogea/troesmis
Impresia noastră personală a fost că este un loc fascinant din păcate 90% încă nu este scos la lumină și nu este pus în valoare.
După o scurtă explorare și o sesiune de poze ne-am întors la pensiune cu poze, impresii și amintiri noi.
Capitolul IV - Lacul Iacob Deal
Traseul: din DN22D Măcin-Cerna, spre comuna Turcoaia pe DJ222H 2,5 km până la intersecție, apoi spre stânga aproximativ 3 km. De aici (lacul nu este vizibil) înca 200 metri la dreapta pe un drum local care urcă ușor.
Sursa hartă : http://www.parcmacin.ro/trasee-turistice
Câteva cuvinte despre lac:
- Lacul Iacobdeal numit de localnici „La fântana” este un lac antropic, format într-o cuvetă rezultată din extragerea granitului. Se află pe raza comunei Turcoaia, într-o fostă carieră de piatră de pe dealul Iacobdeal.
- ”Lacul poate fi inclus în aria obiectivelor turistice ale Munților Măcinului, datorită modului său de formare, unic în țară. Zona acoperită cu apă a fost un punct de extracție a unui granit foarte dur. Prin exploatarea rocii din cariera s-a ajuns în adâncul masivului granitic, atingându-se un filon feldspatic, greu de prelucrat. De aici necesitatea excavării a două galerii în masa pietroasă. În timpul lucrărilor, prin dinamitare, a fost eliberat un strat acviver cu debit bogat, aflat sub presiune, care a răbufnit în lungul excavațiilor, umplându-le cu apă care, apoi s-a revărsat ocupând cuveta carierei”.
Sursă : https://turism-macin.ro/ro/resurse-turistice/naturale/lacul-iacobdeal/
În ultima zi, la plecarea spre Tulcea, lui Armand îi vine ideea să facem o ultimă vizită la acest obiectiv aflat oarecum în apropiere și în drumul nostru spre Tulcea, de unde urma să plecăm spre Sulina a cărei telegramă turistică o găsiti aici.
Din descrierea de mai sus ați aflat tot ce era de spus despre lac așa că nu mai pot adăuga decât pozele.
O bucurie să refaci un traseu ca acesta, stând comod în fotoliu.
RăspundețiȘtergereMulțumesc Robert și Armand.
Mulțumesc 🙂
Ștergere