Traseul montan: Cabana Valea Sâmbetei – Vârful Dara – Vârful Hârtopul Darei

Traseul montan:Cabana Valea Sâmbetei –Vârful Dara – Vârful Hârtopul Darei 

Marcaj: + +

Etape:

Etapa I =

Este porțiunea cu triunghi roșu de la Cabana Valea Sâmbetei până la partea superioară (stânga) a Văii Sâmbetei, sub Colțul Bălăceni unde este o intersecție numită La Cruce.Pe ultima parte este un urcuș susținut. Etapa durează cam 1h. Mai există o variantă să urci spre Vârful Slănina până sus în creastă, în Fereastra Mare a Sâmbetei unde faci stânga în traseul de creastă cu bandă roșie. 

Etapa II =

Porțiunea cu punct rosu este un traseul ce face legătura între Valea Sâmbetei cu traseul de creastă. Pornește din partea superioară a Văii Sâmbetei, sub Colțul Bălăceni unde este o intersecție numită La Cruce și ajunge pe Culmea Sâmbetei pe creastă. Este porțiunea cea mai grea. E un urcuș cu diferență de nivel de circa 600 și se face cam în 1 h și 30 min.

Etapa III =

Culmea Sâmbetei în apropierea Vârfului Cheia Bândei pe bandă roșie până în apropierea Vârfului Fundul Bândei unde se face dreapta pe o cărare nemarcată dar imposibil de ratat. Se văd deja în depărtare Vârful Dara și Vârful Hârtopul Darei marcate cu steagul tricolor. Traseu de creastă domol de cam 2h și 30 min. 

Total dus : 10 - 11 km și 5 h 

Total întors : 10 - 11 km și 5 h 

Total : 22 km și 10 h 

Hartă luată de aici și modificată :

https://muntii-fagaras.ro/trasee/valea-sambetei-piatra-caprei/ Legendă:
Linie galbenă = traseul nostru
Zonă cu marcaj punct roșu este marcată foarte slab
De la Vârful Iezer se face dreapta o cărare nemarcată către Hârtopul Darei

Obiective majore:
Cabana Valea Sâmbetei 1401m
Vârful Dara 2500 m
Vârful Hârtopul Darei 2506 m

Personaje:

Cristian Tănase aka Înţeleptul – Bun căţărător, experienţă vastă, bun organizator și ghid. 

Anca Tănase aka Îmblânzitoarea de scorpioni - Bun căţărător, condiție fizică ireproșabilă, simț practic în situații limită. 

Robert Tănase aka Robert cel mic - Bun cățărător, valențe de alpinist, îndrăzneț, rezistent la efort, competitiv. 

Adrian Tănase aka Bubu - Simpatic, ambițios, spirit competitiv, bun cățărător 

Armand Tănase aka Țup – Bun organizator, simt de orientare excepțional, bun fotograf – bun de cărat echipament 😊 

Radu Tăbăcaru aka Bărbosul - Iubitor de munte, schior bun, posesor de barbă îngrijită, iubitor de bere bună.

Sergiu Maliş aka Capra Neagră – Bun căţărător, simţ al echilibrului la cote înalte, campion la table. 

Bogdan Maliș aka Bogdănel - neînfricat, energie inepuizabilă, simț de echilibru, bun camarad pentru ceilalți copii

Bogdan Constantinoiu aka Nașul – Iubitor de munte și drumeții de tot felul, săritor, om cu o cultură vastă, bun povestitor și ghid.

Raimond Voicu aka Suplu Durduliu aka Peorc – Vesel, bine dispune grupul, rezistenţă psihică, bun pedagog în ale muntelui. 

Robert Constantin aka Roboţel – Rezistenţă psihică la efort, organizator, responsabil cu berea. 

Prolog: 

„Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc” 

Fiind ultima postare din Munții Făgăraș mi-am făcut curaj să fac un mic prolog despre un subiect foarte drag mie. Rezistența anti comunistă din zona Făgăraș. În special cea care a avut ca punct de referință micul oraș Făgăraș. 

Vă dau numele a doi eroi: 

- Ion Gavrilă zis Moșu ; gruparea estică membru în Frația de Cruce "Negoiul" 

- Gheorghe Arsenescu; (Fost colonel în armată) ; gruparea sudică. 

Grupările au luat naștere în jurul a 3 curente: 

Unul țărănesc pornit din cauza colectivizării forțate. 

Unul ideologic al elevilor și studenților din Orașul Făgăraș în special absolvenți ai liceului Radu Negru din localitate, izvor al majorității ”partizanilor din munți”. 

Unul naționalist legionar. În zona Ardealului, gruparea legionară îmbrăcând puternice aspecte patriotic-naționaliste. 

64 de localități din Țara Făgărașului au fost implicate în această luptă. Preoți, învățători, ciobani sau oameni simpli. Un aspect important de reținut este faptul că majoritatea partizanilor din munți erau oameni cu educație superioară, ingineri, profesori, preoți, învățători, tineri studenți sau elevi. 

Din 1944 până în anul 1957 când au fost prinși majoritatea din ei au reușit să întârzie instalarea mașinăriei comuniste în acea zonă. Aveau oameni infiltrați inclusiv în unități militare care le furnizau armament și muniție de exemplu Ion Cîrlig plutonier în armata română, Traian Monea locotenent, Partenie Comșa plutonier. 

Aveau inclusiv servicii medicale asigurate de medici pentru răniți, depozite de muniție și alimente în peșterile din munți. 

Citat al unui procuror comunist în unul din procesele partizanilor: „Aşa cum cocoşatul nu scapă de cocoaşă decât când îi creşte iarbă verde pe piept, tot aşa scumpa noastră republică, iubitul nostru partid nu va scăpa de aceşti pistolari cu frunţile înguste decât atunci când le va creşte iarbă verde pe piept“. Sursă: adev.ro. 

Au fost peste 200 de grupuri de rezistență prin munți. Au fost atât de rezistenți încât armata a cerut ajutorul teribilelor trupe N.K.V.D. rusești. 

Nu reușesc să îi prindă decât prin trădări, informatori și infiltrări. 100 de voluntari din Grecia și Italia sunt parașutați în munți, în decursul anilor 1949 - 1950 pentru sprijin și logistică. În anii 1951, 1952 și 1953 sunt parașutate alte grupări cu arme, muniții și alimente. 

Sunt multe nume de menționat: 

- Colonelul Ion Uță care a reușit în Banat să se opună armatei cu un mic grup înarmat. 

- Gogu Puiu legionar macedo-român care a acționat în Dobrogea instruit în lupta de gherilă care a ales să se sinucidă cu o grenadă decât să fie prins. 

- Victor Lupșa colonel format în Iugoslavia care va conduce cea mai mare mișcare de rezistență în Munții Vrancei. 

Armata întreprinde mișcări disperate inclusiv să tragă cu tunul în versanții munților. 

Vă imaginați cum era să lupți cu hidra comunistă în acele timpuri de o duritate incredibilă? 

O parte din ei au fugit în Grecia la aromânii de acolo care i-au integrat, mulți aromâni fiind implicați în mișcarea de rezistența anti comunistă din România. Brașovul se numea orașul Stalin ca să înțelegem timpurile. 

Ion Gavrilă a reușit să stea ascuns peste 20 de ani după prinderea majorității membrilor grupării sale în anii 60. A supraviețuit regimului comunist și a decedat în anul 2006. 

Respect ! 

Povestea și pozele: 

    Așa cum știți din povestea anterioară plecăm toți din zona Piscul Negru. Mergem spre comuna stațiunea Sâmbăta de Sus. Trecem prin tunelul de la Lacul Bâlea unde găsim o aglomerație foarte mare. Sergiu, Bogdan Nașul și Bogdănel au plecat înainte spre Sibiu așa cum am precizat în povestea anterioară de aici. Ajungem în Sâmbăta de Sus. De aici se merge pe un drum forestier de aproximativ 5 km spre ”baraj”. 

    Pe drumul ăsta fiecare merge cu mașina cât poate. Drumul devine destul de accidentat pe partea de final. Eu și Raimond la jumătatea drumului lasăm buburuza (Peugeot 106) într-o margine de drum și continuăm cu ajutorul lui Cristi și Radu care au două suvuri 4x4.

    Ajungem toți la baraj care în fapt este o mică amenajare hidrologică cu o mini hidrocentrală pe cursul unui râu mic de munte.

    De aici pornește o cărare către cabană. Are o porțiune inițială de cam 20 de minute mai abruptă, apoi este o plimbare prin pădure de cam 2 ore. Mergi placut prin pădurea umbroasă. Are pe la jumătate un loc de odihnă amenajat pentru pelerini. Cărarea este foarte bătută de pelerinii care vin în vizită la chilia din munți a lui Arsenie Boca, preotul erou al Ardealului care și el a fost un simbol în lupta anti comunistă. Chilia este în apropierea Cabanei Valea Sămbetei pe un traseu cam la 20-30 de minute pe abruptul muntelui. 

Am ajuns la cabană fără probleme.

    Aici dam peste noul cabanier care este domnul Nae, fost cabanier la Mălăiești, o doamnă la bucătărie și baiatul ei originari din Moldova. Aveam locurile rezervate, luăm în primire camerele, în fapt două camere mari cu paturi multe la mansardă. 

    Condițiile sunt clasice de cabană de munte, mai degrabă aspre. Dar au două toalete comune pe hol, apă curentă la chiuvetă unde poți executa ceva operațiuni de spălare. Au o sală de mese mare și confortabilă, lumină de la un panou solar și un generator. Lumină seara cu program. 

    Ne instalăm, luăm o cină și facem planuri pentru a doua zi. Cabana era oarecum plină, fiind un grup de tineri din Germania care veniseră cu un ghid care era profesor de limba româna în Germania, apoi un grup de 3 fete și un baiat din Cehia și 2 fete din Belgia care erau cu cortul precum și un grup numeros din Polonia. 

    Cabana este folosită ca punct de odihnă și de mulți care fac un traseu de o zi către Vârful Moldoveanu și înapoi la Sâmbăta de Sus. 

Spre bucuria noastră apar și Sergiu, Nașul și Bogdănel. Sergiu avea mâna oblojită și totul era în regulă. 

Vorbim cu doamna de la bucătărie care era foarte înțelegătoare și ne promite că dimineață vom avea pregătite sanvișuri cu omletă pentru drum precum și ceai și cafea dimineață. 

    Ne băgăm la somn și undeva pe la 7 plecăm toți la drum. Și da, dimineță totul era pregătit pe masă, sandvișurile în folie. Deci, deși condițiile sunt minime oamenii se străduie să fie cât de ospitalieri pot. 

    Se pornește spre Fereastra Mare a Sâmbetei care e deasupra cabanei. E un peisaj superb, asemănător cu cel de la Cabana Mălăiești.Se trece pe lângă adăpostul Salvamont, apoi în sus. Urmează un urcuș susținut până în zona Colțul Bălăceni și se pornește în stânga pe punctul roșu. E o parte din traseul spre Vârful Cheia Bândei. E partea cea mai grea de traseu. Se urcă o diferență de nivel de circa 600 de metri în aproximativ 2 kilometri. E cam o oră și jumătate de urcat dificil. Traseul e șerpuit și marcajul mizerabil. Noi am ajuns să urcăm așa în sus la orientarea noastră. 

    Se ajunge în creastă și urmează o porțiune de cam 2 ore de traseu ușor pe creastă cu peisaje frumoase. Cea mai frumoasă parte este după Vârful Iezer când există o porțiune unde peste creastă poți admira Lacul Urlea, Refugiul Urlea. 

Lacul Urlea:

    După porțiunea asta mergem spre Vârful Fundul Bândei, înainte de el se face acea cărare în dreapta spre Vârful Hârtopul Darei și Vârful Dara care deja se văd marcate cu steag tricolor. 

    Aici la intersecție întâlnim doi turiști solitari, o fată din Germania și un băiat din Olanda care se însoțeau pentru o perioadă de timp având trasee separate și un grup de 3 fete din Spania care ne-au cerut ceva lămuriri. Atunci am văzut o hartă a Munților Făgăraș în Spaniolă. Pronunția lor pentru zonele și Vârfurile de pe hartă era foarte amuzantă. Bineînțeles că ursulețul nostru poznaș le-a abordat imediat de data asta așa mai dezinteresat acum fiind cuplat și fidel.

    Din discuțiile cu ele deducem că sunt interesate de traseele lungi de creastă și că au obiective de genul ăsta prin toată Europa dar că în România este foarte avantajos pentru tineri fiind foarte ieftin pentru ei. 

    Citisem așa de multe povestiri despre acea cărare nemarcată și căutasem multe poze că atunci când am vazut-o aveam impresia că o cunosc și mai fusesem aici. 

    Am condus grupul sigur pe acolo. Ei mă tot întrebau dacă sunt sigur și de unde știu. Drumul e oricum destul de evident așa că nu vă panicați. 

    După cărarea acea nemarcată se coboară într-o mică șa, apoi se urcă pe un gen de platou montan unde sunt marcate cele două vârfuri montane. Am mers prima dată spre cel mai îndepărtat, Hârtopul Darei unde am făcut ceva poze. Aici Adrian cel mic foarte supărat că nu a ajuns primul la vârf o zbughește la fugă către al doilea, măcar să ajungă acolo primul. Pentru Robert cel mic care este deja mai mare și Bogdănel traseul nu a necesitat mari eforturi. Mai obosiți eram noi cei maturi. 

    În apropiere de Vârful Hârtopul Darei există și Vârful Mușătescu pentru cei interesați. Între Vârful Hârtopul Darei și Vârful Dara am găsit un marcaj un punct albastru. Există unul și lângă Vârful Hârtopul Darei, îl puteți vedea în poze. De unde și cum nu știu să spun dar era acolo. 

    Armand consultând niște hărți on line ne spune că în unele baze de date ar exista un traseu care vine de sub Vârful Mușătescu și ar ajunge aici. Eu personal nu am dat de el. 

După o sesiune de poze pornim înapoi.

    Cred că e printre singurele trasee ale noastre care ne întoarceam pe unde venisem. Pe la jumătatea traseului începe o ceață cu ploaie. Ne jucăm un pic prin ceață, ne ceartă Armand. Pe partea de coborâre spre Valea Sâmbetei am ideea să facem o pauză. Ideea nu a fost prea bună deoarece în câteva minute încep niște fulgere și coborâm grăbiți spre cabană. 

Arătări prin ceață:

    O dată ajunși iese soarele și stăm la mesele de afară la soare, facem o sesiune de poze și bere. Radu ne părăsește, pleacă spre mașină, fata lui avea examen de admitere la facultate și dorea să fie alături de ea. 

    Ajunsi la cabană, Sergiu fiind ziua lui și vrând să facă un gest frumos dă o ”fugă” la mașină, la 2 ore în spate să aducă tradiționalul pepene. Pornește în fugă. Doar el poate fi în stare de așa ceva după un traseu de 10 ore. Ajunge înapoi în 2 ore cu un pepene uriaș de 10 kilograme. De unde are atâta energie și voință rămâne un mister. Servim pepenele uriaș, îl împărțim cu doamna de la bucătărie și băiatul ei. Ei declară că e cel mai bun pepene mâncat vreodată. Adevărul e că era un pepene foarte bun. Cojile le strângem și le dăm măgarilor simpatici de la cabană. Le manâncă pe toate foarte rapid, bucuroși de schimbarea de meniu. 

    Raimond, pentru că își uitase telefonul în mașină, solicita împrumut un telefon și mergea seara cu el la adăpostul salvamont unde era semnal și raporta acasă că este un ursuleț cuminte 😅 .

    Noi rămânem la cabană și ne relaxăm pe lângă cabană sau în sala de mese unde grupul de fete din Germania cântau în cor acompaniate la chitară. Aveau un repertoriu divers printre care și melodia lor favorită: celebru cântec românesc ”Fată verde cu părul pădure”. Profesorul ce le însoțea le mai corecta pronunția. 

    Ne minunăm de repertoriul fetelor și începem să punem întrebări și spoi să le acompaniem pe cât posibil noi neavând nici voce și nici talent. 

    Se dă stingerea la cabană și rămânem un timp la lumina frontalelor apoi ne băgăm la somn. În a treia zi aveam bifată zi de program liber și de relaxare. Excursiile la munte fiind și despre asta nu numai trasee montane. Eu și Raimond purtăm o discuție cu fetele din Germania. Le povestim că avem și noi nemții noștri. Nu o să vă detaliez public aici ce părere proastă aveau grupul lor despre sași. Am auzit niște detalii și opinii care nu pot fi făcute publice aici. Dar vă pot spune o concluzie a lor nu a noastră: Să nu mai alăturăm etnicii noștri populatiei germane. 

    În acea dimineață am deschis stațiile radio și am prins din întâmplare discuțiile grupului de fete care ne delectaseră cu cântece cu seară înainte. Erau pe munte în două grupuri și comunicau între ei. Eu și Cristi începem să cântăm fară nici un avertisment în stație versurile cântecului Fată verde pădure. După un moment de liniște auzim din partea cealaltă continuarea cântecului. Și-au dat seamă cine suntem. Vă zic: momentul a fost magic ! 

    Armand, Anca, Sergiu și cei mici pornesc într-o mică explorare către Vârful Slănina. Numele lui a creat o simpatie pentru el, Sergiu având o bucată de slană la el glumeam că merge cu muntele în rucsac. Aici există o mică controversă despre care este Vârful Slănina în Fereastra Mare a Sâmbetei.

Eu dau acest verdict:

Poate fi greșit așa că accept corecții, dacă e cazul. 

Ajunși prin zonă culeg mure, fac niște poze extraordinare printr-o zonă cu zăpadă străpunsă de apă.

    Eu, Raiomond, Cristi, Bogdan Nașul și Bogdănel facem micul traseu către chilia lui Arsenie Boca care se dovedește a fi mai solicitant decât credeam noi, având porțiuni foarte abrupte cu cabluri. Sus admirăm priveliștea, vizităm chilia care în fapt este o mică firidă săpată în stâncă. Apoi ne reculegem un pic la spațiu amenajat special pentru asta trimitem un gând bun celor dragi de aici sau de dincolo și coborâm. 

    Coborâți la mesele din jurul cabanei ne întâlnim cu un grup de pelerini veniți din stațiunea de jos să vadă chilia.Una din doamne văzând setul de table deosebit pe care Sergiu îl poartă cu el peste tot dorește să joace cu noi. Vă mărturisesc sincer că deși Bogdan are experiența unor turnee mari, eu joc de când mă știu, ne-a înșirat doamna ca pe mărgele pe toți de câteva ori la rând până când a luat-o soțul de acolo și au coborât în stațiune. El a urcat la chilie. Ea nu a mai urcat și a jucat table cu noi. Ne-a mărturisit la plecare că a copilărit într-o familie cu mulți frați unde toată lumea juca table. 

    S-au întors și cei care au fost pe munte. Le povestim rușinea pățită cu doamna la table. Primim o serie deloc subtilă de ridiculizări, apoi ne arată poze din mica lor excursie. 

    Mai petrecem un pic de timp împreună apoi Sergiu , Nașul și Bogdănel ne părăsesc și se îndreptă spre mașini. 

    Noi restul mai rămânem o seară la cabană. Spre seară Armand pleacă într-o explorare fotografică. Eu și Cristi plecăm și noi la o plimbare pe partea stangă a văii peste râul ce străbate valea. E o zonă foarte pitorească. Dăm peste poaina măgarilor pe care o denumim așa nu pentru că ne aflam noi în ea 😂 ci pentru că măgarii de la cabană, foarte prietenoși ,erau acolo la păscut. 

Măgar simpatic:

    Începe o mică ploaie care ne gonește spre cabană înapoi. Pe drum la întoarcere ne găsim și cu Armand care cobora de mai de sus. În ultima seară doamna de la cabană ne face un pilaf cu grătar chestie în afara meniului așa ca unor oaspeți deosebiți. 

    Ultima seară la cabană a fost una memorabilă: vin, table, discuții intelectuale pe baza articolelor din Dilema Veche. Total Relax. 

Poziție reală la table, cred că era de vină vinul:

A venit ultima zi. Cu greu ne desprindem de cabană după micul dejun și pornim spre mașini. 

    De la baraj Cristi îi preia în mașină pe cei mici, toate bagajele și desigur pe ursulețul Raimond până la buburuza noastră care era mai la vale. 

    Eu, Anca și Armand coborâm pe jos la vale. Cu prilejul acestui drum a luat naștere proiectul Cabana. Dar despre asta vom vorbi altă dată. 

Cu bine !


Bonus:


Cabana Valea Sâmbetei în diferite perspective iarna:

https://www.bunăziuafăgăraș.ro/revelion-la-înălțime-pe-valea-sâmbetei/ :



https://www.proalpin.ro/blog/cabane-montane-cabana-valea-sâmbetei-1-401-m-munții-făgăraș/ :



Recomandări:

1. Interesați-vă dinainte la cabană ce operator are semnal la telefon în zonă. Măcar unul din voi să aibă o cartelă în rețeaua respectivă. De preferat să aveți la voi telefoane dual sim. Când nu merge un operator poate merge celălalt. 
2. Instalați Aplicația Salvamont. Au trasee, hărți și cel mai important au modalitate să ceri ajutor. 
3. Încălțăminte rezistentă și comodă. Drumul e lung și picioarele sunt cei mai buni prieteni ai tăi. Nu e loc de erori. Ciocolată, alune, migdale sau alt fel de nuci. Sunt energetice și se consumă rapid. 
4. Nu ignorați hidratarea, recipiente de apă. Se va consuma fără să observați, multă apă. Preventiv luați un mic filtru portabil pentru apă și recipiente de apă deajuns. Traseul are surse de apă, dar faceți un plan. Notați pe hartă unde sunt. 
5. Echipament: să nu lipsească pelerina de ploaie, frontala, baterii de rezervă, bețe de treking, ceva plasturi, un bandaj, soșete de rezervă, și măcar un element de îmbrăcăminte mai gros și călduros. 
6. Evitați bumbacul. Păstreaza apa și se usucă greu. În rândul alpiniștilor există o vorbă : ”bumbacul ucide”. 
7. Luați pauză la fiecare oră câte 5 minute măcar. Oboseala poate crea probleme de stabilitate în deplasare. 
8. Faceți rost și de o hartă in format clasic fizic de hârtie. Poate fi folositor. Descărcați hărți offline. Încercați aplicații de gen. Poate fi folositor www.muntii-nostri.ro , au și aplicație dar ca multe alte chestii de gen trebuie sa plătiți pentru hărtile care nu sunt gratuite și asta nu e. 
9. Încercați să rămâneți un grup compact pe traseu. Se pot ivi probleme sau unul din grup se poate rătăci. 
10. Treceți peste probleme și stări de oboseală sau ceartă. Muntele unește oamenii și testează prietenii.