Traseul montan : Bâlea Lac – Vf. Moldoveanu

Bâlea Lac – Vf. MoldoveanuPână acolo şi înapoi

La întoarce haltă la cabana Podragu și urcat în traseu pe sub creastă (crucea albastră)

Date tehnice despre traseu:


· Distanță traseu dus în jur de 14 km

· Durată dus: 7h si 30m cei experimentati; 9-10 h amatori

· Distanță traseu intors in jur de 16 km

· Durată traseu întors 8h cei experimentati; 9 h amatori

Distanță totală: aproximativ 30 km

Diferență de altitudine: 1100m dus intors

Obiective atinse:

- Vârful Viştea Mare - 2527 m x 3 (dus + întors+urcarea de la refugiu)

- Vârful Moldoveanu 2544 m

- Refugiul Viştea Mare

Participanţi:

Cristian Tănase aka Înţeleptul – Bun căţărător, experienţă vastă, bun organizator și ghid.

Raimond Voicu aka Suplu Durduliu aka Peorc – vesel, bine dispune grupul, rezistenţă psihică, bun pedagog în ale muntelui.

Armand Tănase aka Țup – Bun organizator, simt de orientare excepțional, bun fotograf – bun de cărat echipament J.

Robert Constantin aka Roboţel – Rezistenţă psihică la efort, organizator, responsabil cu berea.

Sergiu Maliş aka Capra Neagră – Bun căţărător, simţ al echilibrului la cote înalte, campion la table.

Data: 11 septembrie 2016

Capitolul I

Traseu dus:

Etapa 1

- Bâlea Lac -2040 m – Şaua Caprei 2315 m pe triunghi albastru – 45 min primul urcuş este foarte brusc.

Etapa 2

- Şaua Caprei – Lacul Capra – Fereastra Zmeilor 2175 m pe linie roşie – 1h 30 - pauză de poze.

Etapa 3

- Fereastra Zmeilor – La trei paşi de moarte (pauza de poze si filmări cu coborârea pe cabluri) – Vf. Mircii 2461m pe linie roşie - 2h 20 min - pauză de hidratare

Etapa 4

 - Vf. Mircii – Lacul Podu Giurgiului – Şaua Podragului 2307 m pe linie rosie – 1 h 15 - pauză de masă.

 - Şaua Podragului – Şaua Orzănelei – Vf. Viştea Mare 2527 m pe linie roșie – 3h

- Vf. Viştea Mare – Vf. Moldoveanu 2544 m pe punct rosu – 20 min pauză de poze și jucat table. (probabil că Armand si Sergiu sunt singurii oameni din lume care au jucat o linie de table pe Vf.Moldoveanu).

Etapa 5

- Vf Moldoveanu – Vf Viştea Mare – Refugiu Viştea Mare 1h

- Pe punct rosu de la Vf.Moldoveanu la Vf.Viștea si pe linie roșie de la Vf.Viștea la Refugiul Viștea.


Total 10 h si 14 km.

Capitolul II

Traseu întors:

Etapa 1

 Refugiu Viştea – Vf Viştea Mare – 40 min - Vf Viştea Mare - Șaua Podragu 2h.

Șaua Podragu - cabana Podragu - 30 min

 

Etapa 2

 - Cabana Podragu – cărare spre sud vest - Curmătura dintre Lacuri 2270m – Căldarea Podrăgel – Piscul Podrăgel – Strunga Podrăgel (urcuș accentuat) – Căldarea Vârtopului – Coasta Arpaşului Mic – Fereastra Mică circa 4 h pe crucea albastra (cu pauză de poze, hidratare și admirat marmote). 

- Notă: pe hărțile vechi traseul de mai sus îl găsiți marcat cu dungă albastră. (probabil ca așa a fost marcat un timp iar la remarcare s-a modificat).

Etapa 3

 - De la Fereastra mică se regăseşte traseul de creastă cu linie roşie ea fiind in imediata apropiere a Fereastrei Zmeilor - Lacul Capra- Şaua Caprei 2315 m pe linie roşie. 

- Şaua Caprei - Bâlea Lac - 2040 m pe triunghi albastru 

- Total etapă - 2h 30 min.

- Total 9h 40m – 16 km.

Poză de traseu pescuită de pe net:

( https://muntii-fagaras.ro/trasee )

Povestea și pozele

Suntem un grup eterogen veniți din toate colţurile lumii și ne leagă 2 lucruri: prietenia și dragostea de munte.

Cu ocazia venirii anuale a prietenului nostru comun Armand din America am organizat în acel an câteva ieşiri pe munte. Una din ele a fost pe acest frumos traseu către marele Moldoveanu. Desigur la acel moment era prima dată când ne întâlneam cu un traseu așa de lung şi dificil dar peste măsură de frumos.

Munţii Fagăraș sunt probabil cei mai frumoşi munţi din lume. Cu toţii ne-am indrăgostit fără leac de ei.

Era septembrie perioada perfectă de urcat pe munte. Ne-am întâlnit toți fiecare cum a putut la Lacul Bâlea. Am luat cazare 3 nopţi la cabana Paltinu fosta glorie a sistemului comunist, la acest moment un hotel decent dar nu mai mult.

Ştiam că o noapte o vom dormi la refugiu sau la cort dacă era ocupat dar nu puteai lăsa o noapte liberă camera.

Ne-am întâlnit am petrecut un pic de revedere si ne-am bagat la somn. Fără să ştim ce ne aşteaptă ne-am lungit cu micul dejun si am plecat târziu în jur de 9.30.

Prima parte a urcuşului pieptiş ne-a luat prin susprindere. A fost greu, eram îmbrăcaţi gros și am pierdut timp cu schimbatul hainelor pentru că transpiram.

Am ajuns la lacul Capra si traseul incepea să isi arate frumuseţea.

În apropierea lacului găsiţi și monumentul alpiniștilor dedicat unor alpinişti luaţi de avalanşa în 1963.

Relativ uşor ajungem la fereastra zmeilor facem poze si ne odihnim un pic.

De acolo ne îndreptăm spe celebra “La 3 pasi de moarte”. Aici dăm prima dată de coborârile pe cablu si lanțuri. Cu puțină atenție depășim momentul și ne bucurăm de experiență.

De aici încolo traseul curge lin sus - jos , jos - sus către Vf.Viștea Mare. Aceaste treceri succesive te obosesc, lipsa de experiență iși spune cuvântul. Pe traseu întâlnim peisaje de vis, intrăm în nori mergem paralel cu norii datorită vântului ce bate în coastă și a curenților ascendenți.

Una din poze în care vede starea de spirit a subsemnatului. Strângem din dinți și mergem mai departe:

 

Intâlnim și fenomenul Gloria -spectrul Brocken: 

Ajungem la povârnișului din fața Vârfului Vistea Mare. Of !of! Măi! măi ! Lung și greu. O urcare lungă și grea care ne stoarce ultimele forțe. La acel moment Vf.Viștea Mare nu era marcat decât cu indicator către Vf. Moldoveanu și în partea opusă către Refugiul Viștea. 

Pornim spre Vf.Moldoveanu, un traseu scurt de 15-20 min. Înainte de vârf există o despicătură a cărei trecere implică un pic de atenție. Nu e foarte greu dar poate fi periculos dacă intri în panică deoarece locul este îngust, te cațeri puțin iar stânga - dreapta sunt hăuri. 

Înțeleptul se poziționează in față și de sus ne supraveghează discret să vadă cum ne descurcăm și dacă e nevoie să intervină.

Trecem testul cu toții și ajungem la Vf.Moldoveanu. Sărbatorim victoria și se execută singura linie de table din lume pe Vf. Moldoveanu, eroii fiind Armand și Sergiu a caror rivalitate străbate timpul și timpurile.

Și momentul unic: 

Se intunecă. Ne indreptăm grăbiți spre Refugiul Viștea. Coborârea către refugiu este încă un chin. Ajungem la refugiu sleiți. Unii dintre noi printre care și eu experimentăm o mică stare de rău provenită de la epuizare. Intrăm în refugiu, ne aranjăm un pic. Refugiul era renovat acceptabil inclusiv cu o masă și loc de stat la masă improvizat. O mică schelă cu scânduri avănd 4 locuri sus si 4 locuri jos. Fiecare se așează unde poate sau vrea cu paduri și saci de dormit. Cinăm un pic, fiecare ce vrea având destule resurse în acest sens. Lipsește apa dar suntem prea obosiți să mai coborâm sub refugiu pe vale după apă. Consumăm ultimele resurse de apa. Armand cu apa ce o mai are încropește o cină caldă având un arzător pe gaz foarte ușor și ceva mâncare specializată adusă în acest sens din America.Se pornește o nouă partidă de table si apoi somn că eram rupți.

A doua zi ne trezim de dimineață într-o vreme urâtă. Încă nu ploua dar e vânt și frig. Ne echipăm , ieșim afară facem câteva poze. Armand se sacrifică și pleacă după apă pentru toți.

Plecăm spre Viștea. Urcușul de rigoare către Viștea ne rupe așa de dimineață să nu cumva să credem că am învins până nu ajungem la baza. Porneste ploaia și vântul de rigoare bicisnic. Practic bate din toate părțile băgând apa pe sub pelerinele de ploaie. Am vrut munte servim munte !

Ne luăm la revedere de la Sergiu. Pornește în viteză pe traseul pe care am venit de la Bâlea Lac. Calitățile lui atletice il ajută să ajungă în 5 ore și să ajungă la timp la București.Timpul lui de parcurgere impune respectul tuturor.

Ajungem la Șaua Podragu și coborâm la cabana Podragu.

Mie personal cabana mi-a lăsat impresia unei cetățui de piatra destul de rece și umeda. Înăutru un stil săsesc frumos cu tavanul si podeaua de lemn. Cabana are câțiva ocupanți din Germania de vârsta a doua și un cuplu tânăr din Slovacia. Cabana la origine a fost săsească și asta probabil s-a transmis peste timp. Ne uscăm puțin, servim ceai cald și supe fierbinți. Suntem multumiți de popas.Cabaniera este o figură în sine. Celebra doamna Corina. Poate lăsa impresia unei femei aspre și neplăcute. O privim cu rezerve cu tot felul de reguli pe care le impune. Dar fiind stăpâna locului și ținând cont de izolarea ținutului trebuie sa o ințelegi.Ploaia se oprește. Era și timpul. Plecăm. Urmăm traseul către Fereastra Arpașului. Un traseu mai puțin umblat față de cel de creastă dar se merită. E de o frumusețe aparte, Intâlnim mici râuri și lacuri la tot pasul. Marmotele te urmăresc efectiv la tot pasul și le auzi tot timpul averizându-se una pe alta. Amuzant este faptul că acum par de aici de când lumea dar nu sunt o specie indigenă. Au fost aclimatizate prin anii 70 și a fost un succes.

Despre traseu las pozele sa vorbească:

 

    Ieșim sus lângă fereastra zmeilor și pornim către Bălea Lac. Ajungem pe intuneric la Lacul Capra și pornim cu ajutorul frontalelor în jos către Lacul Balea. Povârnisul ne mai joaca feste pe întuneric. Armand iși rupe din neatenție un băț. Ajungem rupți jos la cazare la cabana Paltinu. Sărbatorim victoria cu niște bere și experimentăm un fel de mâncare nou. Mămăligă cu smântână și brânză fără mămăligă căci nu mai aveau. Practic două polonice de smântână cu brânză rasă deasupra, Foarte gustoasă de altfel 😂. Completăm fiecare cu ce dorește. O supă, o friptură, o salată sau unul dintre noi suplu durduliu chiar toate acestea

Aceasta a fost povestea unor începatori în ale Făgărașului.

Recomandări:

• Încălțăminte rezistentă și comodă. Drumul e lung și picioarele sunt cei mai buni prieteni ai tăi. Nu e loc de erori. Ciocolată, alune, migdale sau alt fel de nuci. Sunt energetice și se consumă rapid. 
• Nu ignorați hidratarea, recipiente de apă. Se va consuma fără să observați, pe traseu, chiar și 6 litri de apă de persoană. Preventiv luați un mic filtru portabil pt apă și recipiente de apă deajuns. Traseul are surse de apă, dar faceți un plan. Notați pe hartă unde sunt. 
• Echipament: să nu lipsească pelerina de ploaie, frontala, baterii de rezerva, bete de treking, ceva plasturi, un bandaj soșete de rezervă, și măcar un element de imbrăcăminte mai gros si călduros. 
• Evitati bumbacul. Păstreaza apa și se usuca greu. În rândul alpiniștilor există o vorbă ”bumbacul ucide”. 
• Luați pauza la fiecare oră câte 5 minute măcar. Oboseala poate crea probleme de stabilitate în deplasare. 
• Faceți rost și de o hartă in format clasic fizic de hârtie. Poate fi folositor. Descărcati hărți offline. Încercați aplicații de gen. Poate fi folositor www.muntii-nostri.ro , au și aplicație dar ca multe alte chestii de gen trebuie sa plătiți pentru hărtile care nu sunt gratuite și asta nu e. 
• Încercați să rămâneți un grup compact pe traseu. Se pot ivi probleme sau unul din grup se poate rătăci. 
• Treceți peste probleme și stări de oboseală sau ceartă. Muntele unește oamenii și testează prietenii.