Trasee montaneMasivul Ceahlău
HARTA conform:
www.ceahlaupark.ro/trasee-turistice/ :
Încep cu faptul că tot masivul este parc natural și administrat ca atare. Este cumva printre putinele care din punctul meu de vedere este administrat bine. Are trasee turistice dublate de trasee tematice cu puncte prezentare a faunei florei și legendele locului.
Exista punct de acces cu taxă. Taxa este infimă, se merită să plătești fie și dintr-un sentiment de patriotism si responsabilitate. Nu aleargă nimeni după tine. Se platește benevol, există un mic chioșc la intrare în rezervație de unde poți lua o hartă vederi sau te poti informa.Parcul natural are administratie, si un mic muzeu.
În interiorul rezervatiei exista o serie de rezervatii stintifice care sunt strict protejate, accesul publicului este interzis fara autorizatie specială. Desigur sunt idioti care încalcă această regulă dar acolo sunt specii protejate sau pe cale de dispariție si rolul protectiei este de înțeles.
Informații pe larg despre trasee obiective turistice le puteți găsi aici: www.ceahlaupark.ro/trasee-turistice/ .
Eu am cules informații de la ei și îi menționez pentru că mi-a plăcut modul în care gestionează site-ul si informatiile on line.
Nu voi intra în descrieri foarte detaliate pentru că exista sursă de informare foarte bună.
Mai puteti găsi informatii despre trasee aici:
https://cabana-dochia.ro/trasee-turistice/ dar se concentreaza pe trasee ce pleaca de la cabana și le prezintă ambiguu cel puțin pentru mine. Dar puteți folosi site-ul lor pentru rezervare cazare și vizualizare camere conditii etc. Cabana este renovată foarte intens în ultimii ani și acum are conditii bune. Din punctul meu de vedere e un puct de oprire obligatoriu pentru o masa, un ceai cald sau o bere rece având o priveliște de vis.
Masivul Ceahlău este plin de legende foarte vechi de la Baba Dochia, împăratul Traian, dacii liberi, fata tânără Dochia, domnitori ai Moldovei, Ciobanul Miron, Panaghia și nu numai.
Există și un eveniment special căutat de ezoterici când trei varfuri își unesc umbrele și formează o piramidă. În acea perioadă masivul fiind vizitat de multe secte ezoterice unele dea dreptul hilare si dubioase si alți ”guru” și adepții lor.
Locul are și puternice rădăcini protocreștine, în spatele cabanei Dochia existând și o mânăstire unde pe vremuri când cabana era neîncăpătoare te puteai adăposti pe timp de vreme rea.
Nu o să mai insist cu descrierea istorică a locului fiecare putând cerceta în voie când și dacă este interesat.
Dintre cele 49 de legende si povesti despre Ceahlau o să vă citez doar una care mi s-a părut mie amuzantă:
” Ceahlăul, n-a fost dintotdeauna aşa cum îl ştim noi, înalt, cu stânci multe îngrămădite spre vârf şi cu codri spre poale. Se spune că Satana vroia să ajungă până sus la cer. A suflat o zi şi-o noapte de-a rândul de s-a strâns mulţime de piatră grămadă. Când a vrut Dracul să se urce spre cerul din care fusese alungat, Dumnezeu a blagoslovit şi a pus mâna pe muntele care s-a clădit Ceahlăul. De atunci, Ceahlăul este muntele lui Dumnezeu, cel pe care a pus mâna Sa şi l-a sfinţit”
Ultima recomandare: Pentru pasionatii de trasee de alpinism si speologie exista 10 trasee de alpinism și 9 pesteri/grote. Ceva informatii gasiți aici : https://cabana-dochia.ro/alpinism/ dar trebuie o documentare mai bună.
Trasee montane
conform : www.ceahlaupark.ro/trasee-turistice/ :
Fac o clasificare pentru că veți găsi in spatiul virtual foarte multe trasee, în fapt fiind combinații intre cele 5 existând posibilitatea să sări din unul în altul, să le combini sau să te folosești de căi de legătură.
Cele 5 trasee principale:
Traseul nr. 1: Cabana Izvorul Muntelui – Curmătura Lutul Roșu – Piatra cu Apă – Detunatele – Cabana Dochia.
Marcaj: banda albastra;
Timp de parcurs: 3 h 30 min – 4 h la urcare; 2 h 30 min la coborâre.
Diferenţă de nivel de 1070 m. Lungime de parcurs de 5,6 km.
Grad de dificultate mediu.
Traseul poate fi parcurs şi pe timp de iarnă după o informare prealabilă asupra stării vremii.
Traseul nr. 2: Cabana Izvorul Muntelui – Curmatura Lutul Rosu (La Arsuri) – Paraul Izvorul Alb – Stanca Dochia – Jgheabul cu Hotaru – Cabana Dochia
Marcaj : triunghi albastru:
Timp de parcurs: 3 h 30 min – 4 ore la urcare; 2 h 30 min la coborâre.
Diferenţă de nivel de 1020 m. Lungime de parcurs de 5,7 km.
Grad de dificultate mediu.
Pe timp de iarnă, NU este recomandată parcurgerea porţiunii Stânca Dochiei – Cabana Dochia.
Traseul nr. 3: Cabana Izvorul Muntelui – Poiana Maicilor – Platoul Ocolasului Mic – Cabana Dochia
Marcaj: banda roşie;
Timp de parcurs: 4 h 30 min – 5 ore la urcare; 3 h la coborâre.
Timp de parcurs: 4 h 30 min – 5 ore la urcare; 3 h la coborâre.
Diferenţă de nivel de 1220 m. Lungime de parcurs de 6,9 km.
Grad de dificultate mediu.
Pe timp de iarnă, NU este recomandată parcurgerea porţiunii Poiana Maicilor – Cabana Dochia.
Traseul nr. 4: Statiunea Durău – Cabana Fântânele – Cusma Dorobantului – Stanca Panaghiei – Cabana Meteo – Varful Lespezi – Cabana Dochia
Marcaj: banda roşie;
Timp de parcurs: 3h – 3h 30 min la urcare, 2 h 20 min la coborâre.
Diferenţă de nivel de 1180 m. Lungime de parcurs de 7,3 km.
Grad de dificultate mediu.
Traseul poate fi parcurs şi pe timp de iarnă după o informare prealabilă asupra stării vremii.
Traseul nr. 5: Staţiunea Durău – Poiana Viezuri – Cascada Duruitoarea – Poliţa Ariniş – Piciorul Şchiop – Cabana Dochia
Marcaj: cruce roşie;
Timp de parcurs: 4 h 30 min – 5 h
Diferenţă de nivel de 1240 m urcare şi 310 m coborâre. Lungime de parcurs de 7,5 km. Grad de dificultate: mediu.
Pe timp de iarnă, NU este recomandată parcurgerea porţiunii Cascada Duruitoarea – Cabana Dochia.
Traseul nr. 6: Bicazu Ardelean – sat Telec – Confluenţa Bistrelor – Curmătura „La Scaune ” – Curmătura Stănile – Cabana Dochia
Marcaj: banda albastră;
Timp de parcurs: 5 h – 5 h 30 min
Diferenţă de nivel de 1225 m. Lungime de parcurs de 19,9 km. Grad de dificultate: mediu.
Pe timp de iarnă, NU este recomandată parcurgerea porţiunii Stănilele Mici – Cabana Dochia.
(Acesta este un traseu folosit de cei ce urca dinspre Ardeal)
1 Traseu secundar
(În sensul ca pleaca din satul Neagra și ajunge tot in traseul principal):
Traseul nr. 7: Sat Neagra – Piciorul Negrei – Poiana Văratec – Poiana Maicilor – Ocolaşul Mic – Cabana Dochia
Marcaj: cruce albastră;
Timp de parcurs: 6 – 7 h
Diferenţă de nivel de 1250 m. Lungime de parcurs de 14,6 km.
Grad de dificultate mediu.
Pe timp de iarnă, NU este recomandată parcurgerea porţiunii Poiana Maicilor – Cabana Dochia
1 traseu de legătură
străbătut mai rar (poate într-un circuit)
Traseul nr. 8: Cabana Fântânele – Poiana Nicanului – Poiana Viezuri
De fapt, este un traseu de legătură între traseul 4 şi traseul 5, pornind de la Cabana Fântânele şi trecând pe sub izvoarele Fântânele.
Marcaj: triunghi galben;
Timp de parcurs: 1 h
Diferenţă de nivel de 230m (urcuş total 180m, coborâre totală 230m). Lungime de parcurs de 2,3 km. Grad de dificultate: uşor.
Traseul poate fi parcurs şi pe timp de iarnă după o informare prealabilă asupra stării vremii.
Participanţi:
Anca Tănase aka Îmblânzitoarea de scorpioni - Bun căţărător, conditie fizică ireproșabilă, simț practic în situații limită.
Cristian Tănase aka Înţeleptul – Bun căţărător, experienţă vastă, bun organizator și ghid.
Raimond Voicu aka Suplu Durduliu aka Peorc – Vesel, bine dispune grupul, rezistenţă psihică, bun pedagog în ale muntelui.
Armand Tănase aka Țup – Bun organizator, simt de orientare excepțional, bun fotograf – bun de cărat echipament 😊
Robert Constantin aka Roboţel – Rezistenţă psihică la efort, organizator, responsabil cu berea.
Povești și poze:
Inception
Prima poveste:
Decembrie 2008
Decembrie 2008
Era iarna anului 2008 și căutam deja foarte târziu un loc unde să facem revelionul, în oraș fiind deja plictisitor. Prietena mea de atunci tot cautând pe internet găsește cabana Baraj Bicaz. Sunăm, găsim locuri libere și rezervăm. Desigur plecarea a fost oarecum amuzantă pentru că taxiul chemat nu a venit. Am sunat inapoi la ei și au motivat că taxiul s-a ocupat pe drum și asta e. Am prins din zbor un autobuz, am ajuns la gară în ultima clipă alergând la tren și la ultimul pas făcut in vagon trenul a pornit. Noroc că luasem bilete dus-întors la timp de la o agentie CFR. Nu știu dacă mai există asa ceva acum.
Pe 29 decembrie plecăm cu un tren pe care îl găsim oarecum direct, se schimbau vagoanele in Piatra Neamț. Ajungem în gara Bicaz unde ne aștepta un taximetrist al cabanierului. Ne-a adus la cabană el fiind si cele 3 zile a fost ajutorul nostru de transport prin zonă. Desigur contra cost dar e foarte util să ai pe cineva la dispozitie să te ajute. La vremea aceea cabana era concesionată de un domn Cristi ce muncise în Anglia pe tir și întors în țara concesionase cabana având și o firmă de transport marfă. Conducea afacerea cu cabana intr-un mod foarte personal și prietenos ca o afacere de familie. Cabana te impresiona ca și pozitie fiind imediat sub baraj, acesta fiind impunător deasupra ei. Aflăm că in cazarea platită avem inclusă în fiecare zi și cina, lucru la care nu ne așteptam putând comanda ce voiai din ce se gătea în ziua respectivă si aveam inclusă și masa festivă de revelion.
La bucatarie era doamna Maricica care gătea intr-un fel așa cum numai în Moldova găsești: traditional, făra a face economie la ingrediente sau porții. Descoperim păstrăvii prajiți și sarmalele moldovenești. Condițiile de cazare la cabană erau modeste dar era curat și cald în camere. Fiecare cameră indiferent de capacitatea ei avea baie proprie. Asta era tot ce contat.
Pe 30 dec explorăm zona lacului Bicaz, casuțele pe pontoane plutitoare pe lac, ceva vaporașe andocate la mal, barajul, un drum județean în jurul lacului, totul acoperit de zapadă ca în povești.
Pe 31 ajungem la Cabana Izvorul Muntelui cu gândul să ne plimbăm un pic prin pădure și să ne întoarcem. Explorăm un pic zona dăm de chioșcul de informare, luăm o vedere și suntem intrebați daca vrem să urcăm pe traseu. Răspundem clar că nu și că doar vizităm imprejurimile.
Urcăm un pic în pădure și dăm de începutul traseului cu explicații și durată. Drăcușorii iși fac treaba și ne indeamnă să mergem până la cabana Dochia pentru că putem. Zâmbim în necunoștintă de cauză și pornim. Fac precizarea ca ea era echipată corespunzător în costum de schi călduros si ghete de munte dar eu eram eram în blugi si ghete de iarnă dar de oraș. Eram imbrăcat gros cei drept dar în nici un caz pentru urcat pe munte iarna.
Urmăm traseul nr.1:
Traseul nr. 1: Cabana Izvorul Muntelui – Curmătura Lutul Roșu – Piatra cu Apă – Detunatele – Cabana Dochia.
Marcaj: banda albastra.
Timp de parcurs: 3 h 30 min – 4 h la urcare; 2 h 30 min la coborâre.
Diferenţă de nivel de 1070 m. Lungime de parcurs de 5,6 km.
Grad de dificultate mediu.
Traseul poate fi parcurs şi pe timp de iarnă după o informare prealabilă asupra stării vremii.
Cu ambitie și entuziasm furați de frumusețea peisajului urcăm cu pauze scurte. Zăpada era afanată si se urca oarecum ușor în sensul că nu alunecai. Cam după 3 ore intervine oboseala și un pic de panică. Mai ajungem? Avem timp să ne întoarcem? Decidem să mai inaintăm un pic și dacă e cazul rămânem la Cabana Dochia dacă e nevoie. După câteva minute zărim pe sub brazi în dreapta sus cabana. Urcăm in curba de nivel de unde se zărea sus în față cabana și o priveliște de vis.
Ajungem la cabană sub timpul de traseu indicat. Cum? Încă ma intreb și acum echipați asa precar.
Luăm o masă îmbelsugată la cabană cu mamaligă cu smântână, brânză, ouă ochiuri, tochitură 😋 etc.
Cabana plină de oameni faini, montaniarzi. Era prima dată când luam contact cu lumea asta. Suntem întrebați de cabanieră pe ce nume e rezervarea pentru noi. Nu le vine să creadă că nu am urcat pentru revelion acolo ci doar în plimbare și vom coborâ.
Ne dau sfaturi să luăm numarul la salvamontul local dacă sunt probleme.
Facem poze, ne sunăm ceva cunoscuți și pornim grăbiți înapoi. Dupa un timp ne intersectăm cu un grup ce urca în mod normal echipati cu colțari, bete de treking. Ne interoghează despre cabana Dochia și se miră de faptul că am urcat așa iarna doar pentru o masă la Dochia și coborâm. Cumva ne părea rău ca nu am rămas sus. Între timp soarele dogoritor începuse să înmoaie zăpada și la inapoiere aderența nu mai era aceeași plus unghiul de coborâre.
Găsim soluția să coborâm pe cur pe porțiuni grele. O mare parte din traseul l-am făcut asa 😅. Când ajungem în dreptul drumului judetean ce se intersectează cu traseul ne intersectăm cu o echipă salvamont care urca in grabă după un grup ce rămăsese blocat pe unul din trasee. Era deja seara târziu. Să ai așa sarcină in noaptea de revelion trebuie să fie greu.
Ajungem la Cabana Izvorul muntelui unde ne astepta mașina (sunasem din timp). Făcusem de sus în jur de 3 ore. Ne preia, ajungem la cabana unde eram cazati, uimim și cabanierul nostru cu povestea pe unde am fost, ne schimbăm și participăm la petrecerea de revelion la care erau câțiva turiști si mulți localnici. Eram oboșiți dar entuziaști și mândrii de ce am făcut.
Desigur aceasta este una din poveștile din categoria asa nu.
A doua zi după anul nou când trebuia să plecăm primim propunerea să mai stăm o zi , să plătim doar încalzirea camerei 60 de lei și să participăm la pomana porcului.
Acceptăm bucurosi, se taie un porc și participăm la petrecerea din jurul lui.
Asa am descoperit muntele și zona Ceahlăului.
Câteva poze:
A doua poveste:
Introducere:
Eu și Armand ne știm cumva de când am fost conștienți. Am fost la grădiniță împreună în aceeași grupă. Apoi la scoala generală am fost în aceeași clasă. La liceul ne-am separat fiecare la alt liceu dar ne vedeam des fiind prieteni și având preocupări comune: sport, lectură, explorări urbane și prin împrejurimi.
După liceu eu am plecat la facultate în Constanța și el în București și am pierdut legătura. În acel timp fără mobile, internet si facebook era ușor să pierzi contactul cu cineva.
După un timp am aflat de la prieteni comuni că este mutat în America . După apariția facebook-ului intr-o zi l-am descoperit și am reluat legătură cu ajutorul internetului.
El vizitând România aproape anual am plănuit ca atunci când vine să facem și o iesire pe munte.
Și asa a pornit odiseea.
Începem:
Este iulie 2013
Armand ajunge în Buzău și ne găsim chiar în fața școlii unde am învățat împeună. Mergem la o bere în apropiere la o terasă. La întâlnire participând și Raimond pe care îl cunoasteșteți deja precum și colegul și prietenul nostru Ionut Doru Bălănescu. Facem cunoștință prima dată cu înțeleptul Cristian și el un personaj deja cunoscut, fiind nașul de casătorie a lui Armand și un fel de unchi.
Prima iesire plănuită este in masivul Ceahlău deoarece zona este aproape de localitatea natală a sotiei lui Armand, Anca, respectiv Mânăstirea Cașin, ei vizitând și rudele de acolo.
Ei ajung mai devreme și urcă înaintea noastră si hotărâm să ne intâlnim sus la Cabana Dochia. Ei sunt un grup mai mare la excursie participând și sora Ancăi, sotul ei, copilul lor și o verisoară. Pentru ei cumva e o zonă natală cunoscând foarte bine zona și traseele.
Noi grupul al doilea urcăm pe traseul nr.2:
Traseul nr. 2: Cabana Izvorul Muntelui – Curmatura Lutul Rosu (La Arsuri) – Paraul Izvorul Alb – Stanca Dochia – Jgheabul cu Hotaru – Cabana Dochia
Marcaj : triunghi albastru 
Timp de parcurs: 3 h 30 min – 4 ore la urcare; 2 h 30 min la coborâre.
Diferenţă de nivel de 1020 m. Lungime de parcurs de 5,7 km.
Grad de dificultate mediu.
Pe timp de iarnă, NU este recomandată parcurgerea porţiunii Stânca Dochiei – Cabana Dochia.
E vără cald de și frumos. Urcăm pe traseu. Ne bucurăm de peisaje. în Ceahlău traseele nu sunt foarte dificile dar peisajele sunt foarte frumoase, munții iau forme surprinzătoare carstice și natura a creeat peisaje de vis. Ajungem la cabana Dochia. Ne revedem cu toți, facem cunoștintă cu cei noi și pornim spre varful Toaca pe care grupul lor il atinseseră deja. Ajungem și noi acolo cu o precizare, Usulețul nostru Raimond obosit de condus și traseu cade răpus pe o porțiune moale de muschi și licheni și trage un somnic de 15 min.
Atingem Vârful Toaca1904 m , facem niște poze. Urcarea către vârf nu era amenajată ca acum cu scări. Se urca pe stancă ca peste tot. Cumva pe exterior in dreapta se zăreau rămășițele unei scări de acces vechi de lemn. În vârf erau deja amenajate antene de transmisie radio-telefonice.
Fac o mică pauză. Unu: Să strici un vărf de munte reprezentativ cu asa ceva îmi pare o prostie ce probabil există doar în România o găsești. Puteai construi în apropiere un turn pe structură metalică pe care să montezi antenele. Acum cu scara amenajată iar nu sunt deacord. Farmecul muntelui e peisajul natural și modul natural de atingere a unui vârf.
Desigur începe o ploaie măruntă. Aceasta fiind prima data când asociem venirea lui Armand în tară cu ploaia. În timp aproape la fiecare iesire a plouat astfel că si-a căpătat renumele de omul care aduce ploaia.
Revenim. Coborâm cu atenție și frică. Atunci descopăr prima dată că am o frică de înălțime. Ajungem din nou la cabană de un pornim cu și mari și mici pe traseul nr.3 :
Traseul nr. 3: Cabana Izvorul Muntelui – Poiana Maicilor – Platoul Ocolasului Mic – Cabana Dochia
Marcaj: banda roşie;
Timp de parcurs: 4 h 30 min – 5 ore la urcare; 3 h la coborâre.
Diferenţă de nivel de 1220 m. Lungime de parcurs de 6,9 km.
Grad de dificultate mediu.
Pe timp de iarnă, NU este recomandată parcurgerea porţiunii Poiana Maicilor – Cabana Dochia.
Dar ne bucuram de traseu si peisaje. O oprire foarte frumoasa este la Clăile lui Miron, niste formatiuni de piatra columnare ce aduc cu niște căpițe de fân (claie).
Ceața intregește peisajul ele aparand majestoase si misterios dintr-o dată. Pe drum întâlnim un cuplu tânăr ce urca la zona de campare de lânga Cabana Dochia purtând un copil mic în rucsac de i se vedea doar capul. Deci dacă iți dorești se poate.
Ajungem toții bine la Cabana Izvorul Muntelui unde Armand ne rezervase la toți o cazare. Sărbătorim un pic, depănăm amintiri la o bere si ne băgăm la somn.
A doua zi luam un mic dejun și plecăm toți spre lacul Bicaz. Pe lac observăm o zonă mare lângă baraj de gunoaie si plastice. Păcat că nu le strânge administratia localității. Facem o mică excursie pe baraj, in jurul lui și ne despărțim fiecare plecând pe drumuri diferite.
Poze din traseu:
A treia poveste
Ținutul lui Saruman
August 2015
Ne pregătim de o nouă ieșire pe munte. Eu, Armand și Cristi hotărâm sa facem prima noastră iesire in Făgăras. Din păcate încep niște ploi teribile în toată țara, astfel că legenda lui Armand omul care aduce ploaia începe să prindă contur.
Consultăm toate site-urile de vreme posibilă și nu avem altă soluție decât o nouă ieșire in Ceahlău unde teoretic nu ploua.
Pornim la drum în 4: Eu, Cristi, Armand și Anca.
Ajungem la locul de urcare deja traditional respectiv cabana Izvorul muntelui.
Urcăm pe vreme bună pe traseul nr.2
Traseul nr. 2: Cabana Izvorul Muntelui – Curmatura Lutul Rosu (La Arsuri) – Paraul Izvorul Alb – Stanca Dochia – Jgheabul cu Hotaru – Cabana Dochia
Marcaj : triunghi albastru
Timp de parcurs: 3 h 30 min – 4 ore la urcare; 2 h 30 min la coborâre.
Diferenţă de nivel de 1020 m. Lungime de parcurs de 5,7 km.
Grad de dificultate mediu.
Pe timp de iarnă, NU este recomandată parcurgerea porţiunii Stânca Dochiei – Cabana Dochia.
Ajunși la Dochia ne cazăm și încercăm o urcare pe Vârful Toaca dar deja era o ceată terbilă si o vreme umedă că nu vedeam la doi pași în fată asa ca in apropiere renunțăm. Câteva minute îl pierdem din vedere pe Armand care mânat de pasiunea pentru fotografie se departează mult de grup. După cateva minute de strigat și fluierat ne regăsim. Ne petrecem restul serii la un vin și un joc de cărti în sala de mese.
A doua zi decidem să exploră si traseele catre stațiunea Durău.
Pornim prin spatele cabanei pe traseul nr.5
Traseul nr. 5: Staţiunea Durău – Poiana Viezuri – Cascada Duruitoarea – Poliţa Ariniş – Piciorul Şchiop – Cabana Dochia
Marcaj: cruce roşie;
Timp de parcurs: 4 h 30 min – 5 h
Diferenţă de nivel de 1240 m urcare şi 310 m coborâre. Lungime de parcurs de 7,5 km. Grad de dificultate: mediu.
Pe timp de iarnă, NU este recomandată parcurgerea porţiunii Cascada Duruitoarea – Cabana Dochia.
La cascada Duruitoarea facem un popas, mâncam ceva, refacem proviziile de apă și îmi gasesc o creangă pe post de baț de treking lasată probabil de alt turist. Băt ce mă va însoți pe restul traseului. De la acest băț îmi căpăt porecla de Saruman.
Ajungem jos în mica stațiune Durău, găsim o terasă unde luăm masa si ne hidratăm și ne odihnim.
Pentru că apar nori negrii deja ne grăbim să plecăm. La întoarcere consultăm panoul turistic cu traseele montane și la inițiativa lui armand urcăm pe traseul nr.4.
Traseul nr. 4: Statiunea Durău – Cabana Fantanele – Cusma Dorobantului – Stânca Panaghiei – Cabana Meteo – Vârful Lespezi – Cabana Dochia.
Marcaj: banda roşie;
Timp de parcurs: 3h – 3h 30 min la urcare, 2 h 20 min la coborâre.
Diferenţă de nivel de 1180 m. Lungime de parcurs de 7,3 km.
Grad de dificultate mediu.
Traseul poate fi parcurs şi pe timp de iarnă după o informare prealabilă asupra stării vremii.
Cumva este cel mai greu traseu pentru că este o urcare continuă pe o muche a muntelui.
Ajungem la cabana Făntănele. O inspectăm un pic. Este o cabana mică și simpatică.
Luăm un ceai, o ciocolată caldă așa să marcăm momentul și purcedem la drum.
Începe ploaia. Ploia am zis? Să zicem începe furtuna. Urcând pe cărare printre jnepeni toată apa curgea peste noi. Vântul ne bătea în față.
Legenda lui Armand , omul cu ploaia venise după noi în Ceahlău. Aveam o pelerină de ploaie foarte subțire și de forma unui poncho peste mine. Tot trecând peste jnepeni se sfâșie și merg cu ea așa cum pot.
Pe ultima parte a traseului oboseala mă ajunge din urmă, plus condițiile meteo infernale și rămân in urmă fată de grup. Ajung la un indicator care îmi arată ca mai sunt 10 minute până la cabana Dochia. Urmez direcția indicată. După 10 minute mă opresc și încerc să localizez cabana. O ceată groasă nu văd nimic în jur.
Nu pot sta la nesfârșit pe loc în ploaie si continui drumul. la un moment dat încep să cobor și îmi dau seama că ceva este gresit. Mă întorc. Ajung la locul unde făcusem pauza și văd cabana. Stătusem la 10 metrii de ea și nu o zarisem.
Ajung la cabană intru și Armand îmi face un filmuleț cu intrarea mea desăvârsind povestea lui Saruman.
Eram ușurat că am ajuns. Pe vremea aia puteam nimeri o râpă fără să îmi dau seama.
Ne schimbăm, bem un vin fiert, petrecem un pic. Vedem o procesiune foarte dubioasă a unei secte ezoterice ce aveau program pe munte. Un guru bărbos cu mulți adepți în jurul lui închiriaseră o parte din cabană și într-o cameră mai mare stăteau în cerc și scoteau în cor sunete ciudate. Ne amuzăm un pic și ne vedem de programul nostru.
A treia zi luam un mic dejun. Tot asteptăm o imbunătățire a vremii și ne dăm seamă ca aceasta nu va veni astfel pucedem la coborâre la cabana Izvorul Muntelui pe traseul nr.3
Traseul nr. 3: Cabana Izvorul Muntelui – Poiana Maicilor – Platoul Ocolasului Mic – Cabana Dochia
Marcaj: banda roşie;
Timp de parcurs: 4 h 30 min – 5 ore la urcare; 3 h la coborâre.
Diferenţă de nivel de 1220 m. Lungime de parcurs de 6,9 km.
Grad de dificultate mediu.
Pe timp de iarnă, NU este recomandată parcurgerea porţiunii Poiana Maicilor – Cabana Dochia.
Ajungem jos pe o vreme umedă și ploaie mai schimbăm din hainele ude. Luăm un prânz frugar și plecam din zonă.
Acestea au fost poveștile Ceahlăului.
Bonus:
- Interesați-vă dinainte la cabană ce operator are semnal la telefon în zonă. Macar unul din voi să aibă o cartelă în reteaua respectivă. De preferat să aveți la voi telefoane dual sim. Când nu merge un operator poate merge celălalt.
- Instalați Aplicația Salvamont. Au trasee, hărți și, cel mai important, au modalitate să ceri ajutor.
- Încălțăminte rezistentă și comodă. Drumul e lung și picioarele sunt cei mai buni prieteni ai tăi. Nu e loc de erori. Ciocolată, alune, migdale sau alt fel de nuci. Sunt energetice și se consumă rapid.
- Nu ignorați hidratarea, recipiente de apă. Se va consuma fără să observați, multă apă. Preventiv luați un mic filtru portabil pentru apă și recipiente de apă deajuns. Traseul are surse de apă, dar faceți un plan. Notați pe hartă unde sunt.
- Echipament: să nu lipsească pelerina de ploaie, frontala, baterii de rezerva, bețe de treking, ceva plasturi, un bandaj soșete de rezervă, și măcar un element de îmbrăcăminte mai gros și călduros.
- Evitați bumbacul. Păstreaza apa și se usuca greu. În rândul alpiniștilor există o vorbă : ”bumbacul ucide”.
- Luați pauză la fiecare oră câte 5 minute măcar. Oboseala poate crea probleme de stabilitate în deplasare.
- Faceți rost și de o hartă in format clasic fizic de hârtie. Poate fi folositor. Descărcați hărți offline. Încercați aplicații de gen. Poate fi folositor www.muntii-nostri.ro , au și aplicație dar ca multe alte chestii de gen trebuie sa plătiți pentru hărtile care nu sunt gratuite și asta nu e.
- Încercați să rămâneți un grup compact pe traseu. Se pot ivi probleme sau unul din grup se poate rătăci.
- Treceți peste probleme și stări de oboseală sau ceartă. Muntele unește oamenii și testează prietenii.
Comentarii
Trimiteți un comentariu