Luna

Luna

Atunci când noaptea vine,

Și soarele e dus

Atunci când ziua pleacă

Gonită de apus,

Atunci când raza piere,

În sângeriu amurg

Moroii se arată.

În jurul tău fac roată.

Da, ei îi ști prea bine,

I-ai întâlnit de atâtea ori

Râzând te vor privi cum suferi,

Vor suferi văzându-te sperând.

Cu sufletul încarcerat

 De propria-ți durere,

Cu inima înveninată

De propria ta fiere

Crezând că ai pierdut prea mult

Iar cerul plin de stele-i slut

Crezând că nu mai ai ce face

Iar inima-ți-e un ghem de ace...

Ridică-ncet privirea către lună

Priveste-o cum apare

În beznă răsărind încet din mare

Da. Ea Regina nopții.

E cea care alină,

Acele suflete ce plâng,

Acele inimi ce se frâng.

În ochii plânși întunecați,

Sclipi-va iar speranța.