Corabia suflet

Îmi e atât de dor de timpurile acelea

Când viaţa mă-ndemna să zbor

Cu aripi mândre și viteze

Precum un înger printre stele

Din zborul acela am căzut...

Căzut-am în glodul de-un negru stătut

Am vrut din nou să mă ridic la stele !

Dar cât de greu e-acum să mai privesc la ele

Strigoi vin din cer, strigoi vin din ape !

Pământul e plin de vise deşarte !

Privesc in oglinda si oglinda-mi arată

Un suflet pustiu și marea-nspumată

Cu-n rânjet nebun oglinda o sparg !

Corabia suflet e fără catarg !

Iar soarta furtună în larg ne adună

Rânjim ca nebunii eşuând în lagună.

Acolo Sus